I
(Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie)
REGULAMENTE

REGULAMENTUL (CE) NR. 606/2009 AL COMISIEI din 10 iulie 2009
de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în privinţa categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice și a restricţiilor care se aplică acestora
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului(CE) nr. 1493/1999 (1), în speci l articolul 25 alineatele (3) sa ,i (32),
întrucât:
(1) Definiţia vinului prevăzută la punctul 1 al doilea paragraf litera (c) prima liniuţă din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în care sunt enumerate categoriile de produse viticole, prevede o tărie alcoolică totală de maximum 15 % vol. Această limită se ridică cu toate acestea la 20 % vol. pentru vinurile obţinute fără îmbogăţire, produse în anumite zone viticole ce trebuie delimitate.
(2) Titlul III capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, precum și anexele V și VI la regulamentul respectiv stabilesc norme generale privind tratamentele și practicile oenologice și în rest fac trimitere la normele de aplicare care urmează să fie adoptate de către Comisie. Sunt necesare definirea clară și precisă a practicilor oenologice permise, inclusiv a modalităţilor de îndulcire a vinurilor, și stabilirea limitelor de utilizare a anumitor substanţe, precum și a condiţiilor de întrebuinţare a unora dintre acestea.
(1) JO L 148, 6.6.2008, p. 1.
(3) Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole ( 2) enumeră practicile oenologice autorizate. Este necesar ca aceste practici oenologice autorizate să fie prevăzute în continuare și completate pentru a ţine cont de progresul tehnic într-o descriere mai simplă și mai coerentă într-o anexă unică.
(4) Anexa V partea A din la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 stabilește, pentru vinurile produse în Comunitate, limite maxime de sulfiţi superioare celor fixate de Organizaţia Internaţională pentru Vie și Vin (OIV). Sunt necesare alinierea la limitele stabilite de OIV recunoscute la nivel mondial, dar și menţinerea, în cazul anumitor vinuri dulci speciale produse în cantităţi mici, a unor derogări necesare având în vedere conţinutul mai ridicat de zahăr al acestora și pentru asigurarea conservării lor corespunzătoare. În lumina rezultatelor studiilor știinţifice în desfășurare privind reducerea și înlocuirea sulfiţilor din vin și aportul de sulfiţi din vin în alimentaţia umană, valorile limită trebuie să poată fi reanalizate ulterior în vederea reducerii lor.
(5) Este necesară definirea modalităţilor de autorizare de către statele membre a utilizării, pe perioadă determinată și în scopuri experimentale, a anumitor practici sau tratamente oenologice care nu sunt prevăzute de reglementările comunitare.
(6) Obţinerea vinurilor spumante, a vinurilor spumante de calitate și a vinurilor spumante de calitate de tip aromat necesită, în afara practicilor oenologice admise, un ansamblu de practici specifice. Pentru claritate, aceste practici trebuie prevăzute într-o anexă separată.
(2) JO L 179, 14.7.1999, p. 1.
(7) Obţinerea vinurilor licoroase necesită, în afara practicilor oenologice admise, un ansamblu de practici specifice, precum și anumite particularităţi pentru unele vinuri licoroase cu denumirea de origine protejată. Pentru claritate, aceste practici și restricţii trebuie prevăzute într-o anexă separată.
(8) Cupajul reprezintă o practică oenologică folosită în mod curent și, având în vedere efectele pe care le poate avea asupra calităţii vinurilor, este necesară definirea clară și reglementarea utilizării sale în vederea evitării abuzurilor și a asigurării unui nivel ridicat al calităţii vinurilor, compatibil cu o mai mare competitivitate a sectorului. Din aceleași motive, în ceea ce privește fabricarea vinului roze, această utilizare trebuie reglementată în mod mai specific pentru anumite vinuri care nu se supun prevederilor unui caiet de sarcini.
(9) În reglementările comunitare privind produsele alimentare, precum și în Codexul oenologic internaţional al OIV, sunt stabilite deja specificaţiile referitoare la puritate și identitate pentru un număr important de substanţe utilizate în practicile oenologice. Din motive de armonizare și de claritate, aceste specificaţii trebuie luate în considerare în primul rând, urmând ca ele să fie completate prin norme specifice situaţiei comunitare.
(10) Produsele vitivinicole neconforme cu dispoziţiile din titlului III capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau cu cele care trebuie prevăzute în prezentul regulament nu pot fi introduse pe piaţă. Cu toate acestea, utilizarea industrială a unora dintre aceste produse este posibilă și trebuie precizate normele acestei utilizări pentru a asigura un control adecvat al destinaţiei finale a produselor în cauză. În plus, pentru a evita pierderile economice ale operatorilor care dispun de stocuri de anumite produse obţinute înaintea datei intrării în vigoare a prezentului regulament, trebuie să se prevadă posibilitatea livrării spre consum a produselor obţinute în conformitate cu normele existente înaintea acestei date.
(11) Partea D punctul 4 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 prevede că fiecare operaţiune de îmbogăţire, acidificare și dezacidificare trebuie să fie declarată autorităţilor competente. Același lucru este valabil pentru cantităţile de zahăr sau de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat deţinute de persoanele fizice sau juridice care desfășoară acest gen de operaţiuni. Scopul acestor declaraţii este de a face posibil controlul operaţiunilor în cauză. Prin urmare, declaraţiile trebuie să fie adresate autorităţii competente a statului membru pe al cărui teritoriu are loc operaţiunea, să fie cât mai precise și să fie primite de către autoritatea competentă în termenul cel mai adecvat pentru ca aceasta să poată desfășura un control eficient, atunci când este vorba despre o creștere a tăriei alcoolice.
(12) În ceea ce privește acidificarea și dezacidificarea, este suficient un control a posteriori. Din acest motiv, precum și în scopul simplificării administrative, cu excepţia primei declaraţii de la începutul anului vinicol, declaraţiile trebuie
făcute prin actualizarea registrelor verificate periodic de către autoritatea competentă. În anumite state membre, autorităţile competente procedează la verificarea analitică sistematică a tuturor loturilor de produse care fac obiectul vinificaţiei. În măsura în care aceste condiţii se păstrează, declaraţia de intenţie privind îmbogăţirea nu este indispensabilă.
(13) Prin derogare de la norma generală stabilită în partea D din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, turnarea de vin sau de must de struguri peste drojdie, tescovină de struguri sau pulpă de struguri „aszú” sau „výber” presată reprezintă o caracteristică esenţială în producerea unor vinuri ungurești și slovace. Condiţiile speciale ale acestei practici trebuie stabilite în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare în statele membre respective la 1 mai 2004.
(14) Articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 prevede că metodele de analiză care permit stabilirea compoziţiei produselor la care face referire acest regulament și normele care permit stabilirea faptului că aceste produse au făcut obiectul unor tratamente care nu respectă practicile oenologice autorizate sunt cele recomandate și publicate de OIV în Culegerea OIV de metode internaţionale de analiză a vinurilor și musturilor. În cazul în care sunt necesare metode de analiză specifice unor produse vitivinicole comunitare, care nu au fost stabilite de OIV, aceste metode comunitare trebuie descrise.
(15) Pentru a asigura o mai bună transparenţă, trebuie să se publice la nivel comunitar lista și descrierea metodelor de analiză respective.
(16) În consecinţă, Regulamentul (CEE) nr. 2676/90 al Comisiei din 17 septembrie 1990 de stabilire a metodelor comunitare de analiză în sectorul vinurilor (1) s,i Regul me tul (CE)a n nr. 423/2008 al Comisiei din 8 mai 2008 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului și de stabilire a unui cod comunitar al practicilor și tratamentelor oenologice ( 2) trebuie abrogate.
(17) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului de reglementare prevăzut la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește anumite norme de aplicare a titlului III capitolele I și II din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
(1) JO L 272, 3.10.1990, p. 1.
(2) JO L 127, 15.5.2008, p. 13.
Articolul 2
Zonele viticole ale căror vinuri pot avea o tărie alcoolică maximă totală de 20 % vol.
Zonele viticole menţionate la punctul 1 al doilea paragraf litera (c) prima liniuţă din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sunt cele din zonele C I, C II și C III, specificate în anexa IX la regulamentul respectiv, precum și suprafeţele din zona B unde pot fi produse vinurile albe cu următoarele indicaţii geografice protejate: „Vin de pays de Franche-Comté” și „Vin de pays du Val de Loire”.
Articolul 3
Practici oenologice autorizate și restricţii
(1) Practicile oenologice autorizate și restricţiile aplicabile în obţinerea și conservarea produselor vizate de Regulamentul (CE) nr. 479/2008, menţionate la articolul 29 alineatul (1) din regulamentul respectiv, sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament.
(2) Practicile oenologice autorizate, condiţiile și limitele de utilizare a acestora sunt prevăzute în anexa I A.
(3) Limitele conţinutului de anhidridă sulfuroasă din vinuri sunt indicate în anexa I B.
(4) Limitele conţinutului de acid volatil din vinuri sunt specificate în anexa I C.
(5) Condiţiile referitoare la practica îndulcirii sunt specificate în anexa I D.
Articolul 4
Utilizarea experimentală a unor noi practici oenologice
(1) În scopul experimentelor prevăzute la articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, fiecare stat membru poate autoriza utilizarea anumitor practici sau tratamente oenologice care nu sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau de prezentul regulament, pentru o perioadă maximă de trei ani, cu următoarele condiţii:
(a) practicile sau tratamentele respective îndeplinesc condiţiile stabilite la articolul 27 alineatul (2), precum și criteriile menţionate la articolul 30 literele (b)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008;
(b) cantităţile care fac obiectul acestor practici sau tratamente nu depășesc volumul maxim de 50 000 de hectolitri pe an și pe experiment;
(c) la începerea experimentului, statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la condiţiile fiecărei autorizări;
(d) tratamentul este precizat în documentul de însoţire specificat în articolul 112 alineatul (1) și în registrul prevăzut la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Un experiment constă în operaţiunea sau operaţiunile realizate în cadrul unui proiect de cercetare bine definit având un singur protocol experimental.
(2) Produsele obţinute prin utilizarea experimentală a anumitor practici sau tratamente pot fi introduse pe piaţa unui alt stat membru decât statul membru în cauză dacă autorităţile competente ale statului membru destinatar sunt informate în prealabil cu privire la condiţiile autorizării și la cantităţile aferente de către statul membru care autorizează experimentul.
(3) În termen de trei luni de la expirarea perioadei menţionate la alineatul (1), statul membru în cauză sesizează Comisia printr-o comunicare referitoare la experimentul autorizat și la rezultatele acestuia. Comisia informează celelalte state membre cu privire la rezultatul acestui experiment.
(4) Statul membru în cauză poate, dacă este cazul și în funcţie de rezultatul obţinut, să adreseze Comisiei o cerere de autorizare a continuării experimentului sus-menţionat, eventual pentru un volum mai mare decât cel din primul experiment, pentru o nouă perioadă maximă de trei ani. În sprijinul acestei cereri, statul membru în cauză depune un dosar corespunzător. Comisia, conform procedurii prevăzute la articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, ia o decizie în legătură cu această cerere de continuare a experimentului.
Articolul 5
Practici oenologice aplicabile categoriilor de vinuri spumante
Practicile oenologice autorizate și restricţiile, inclusiv în ceea ce privește îmbogăţirea, acidificarea și dezacidificarea, referitoare la vinurile spumante, vinurile spumante de calitate și vinurile spumante de calitate de tip aromat menţionate la articolul 32 al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sunt prevăzute în anexa II la prezentul regulament, fără a duce atingere practicilor oenologice și restricţiilor cu aplicabilitate generală prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau de anexa I la prezentul regulament.
Articolul 6
Practici oenologice aplicabile vinurilor licoroase
Practicile oenologice autorizate și restricţiile referitoare la vinurile licoroase menţionate la articolul 32 al doilea paragraf litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sunt prevăzute în anexa III la prezentul regulament, fără a duce atingere practicilor oenologice și restricţiilor cu aplicabilitate generală prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau de anexa I la prezentul regulament.
Articolul 7
Definiţia cupajului
(1) În sensul articolului 32 al doilea paragraf litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, se înţelege prin „cupaj” amestecul vinurilor sau al musturilor de provenienţă diferită, din soiuri diferite de viţă-de-vie, din diferiţi ani de recoltă sau din categorii diferite de vin sau de must.
(2) Se consideră categorii diferite de vin sau de must următoarele:
(a) vinul roșu, vinul alb, precum și musturile sau vinurile din care se poate obţine una dintre aceste categorii de vin;
(b) vinul fără denumire de origine/indicaţie geografică protejată, vinul care beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) și vinul care beneficiază de o indicaţie geografică protejată (IGP), precum și musturile sau vinurile din care se poate obţine una dintre aceste categorii de vin.
În sensul aplicării prezentului alineat, vinul roze este considerat vin roșu.
(3) Nu se consideră cupaj următoarele:
(a) îmbogăţirea prin adăugare de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat; (b) îndulcirea.
Articolul 8
Norme generale privind amestecul și cupajul
(1) Un vin nu poate fi obţinut prin amestec sau prin cupaj decât atunci când componentele amestecului sau cupajului reunesc caracteristicile prevăzute pentru a permite obţinerea unui vin și sunt conforme cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 479/2008 și ale prezentului regulament.
Cupajul unui vin alb fără DOP/IGP cu un vin roșu fără DOP/IGP nu poate produce un vin roze.
Cu toate acestea, dispoziţia prevăzută la paragraful al doilea nu exclude un cupaj de genul celui menţionat la paragraful respectiv în cazul în care produsul final este destinat pregătirii unei producţii de vin, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 479/2008, sau fabricării vinurilor petiante.
(2) Cupajul unui must de struguri sau al unui vin care a făcut obiectul practicii oenologice menţionate în anexa I A punctul 14 din prezentul regulament cu un must de struguri sau un vin care nu a făcut obiectul acestei practici oenologice este interzis.
Articolul 9
Specificaţii privind puritatea și identitatea substanţelor utilizate în practicile oenologice
(1) În cazul în care nu sunt stabilite prin Directiva 2008/84/CE a Comisiei (1), specific ţiile privi d purit tea sa n a ,i ide titatea sub-n stanţelor utilizate pentru practicile oenologice vizate la articolul 32 al doilea paragraf litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sunt cele stabilite și publicate în Codexul oenologic internaţional al Organizaţiei Internaţionale pentru Vie și Vin.
Dacă este cazul, aceste criterii privind puritatea se completează cu cerinţele specifice prevăzute în anexa I A la prezentul regulament.
(1) JO L 253, 20.9.2008, p. 1.
(2) Enzimele și preparatele enzimatice utilizate în practicile și tratamentele oenologice autorizate a căror listă figurează în anexa I A îndeplinesc condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (2).
Articolul 10
Condiţii privind deţinerea, circulaţia și utilizarea produselor neconforme cu dispoziţiile titlului III
capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau ale prezentului regulament
(1) Produsele neconforme cu dispoziţiile titlului III capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau cu dispoziţiile prezentului regulament se distrug. Cu toate acestea, statele membre pot permite ca anumite produse având anumite caracteristici stabilite la nivel naţional să fie utilizate în distilerii, fabrici de oţet sau pentru uz industrial.
(2) Aceste produse nu pot fi deţinute de către producători sau comercianţi în absenţa unei justificări legale și nu pot circula decât către distilerii, fabrici de oţet sau întreprinderi care le utilizează în scopuri sau pentru produse industriale ori către o instalaţie de eliminare.
(3) Statele membre pot dispune adăugarea de agenţi de denaturare sau de indicatori în vinurile menţionate la alineatul (1), pentru o mai bună identificare. De asemenea, statele membre pot interzice, din motive justificate, utilizările prevăzute la alineatul (1) și pot dispune eliminarea produselor.
(4) Vinurile produse înainte de 1 august 2009 pot fi oferite sau livrate pentru consumul uman direct, cu condiţia să satisfacă normele comunitare sau naţionale în vigoare înaintea acestei date.
Articolul 11
Condiţii generale privind operaţiunile de îmbogăţire și operaţiunile de acidificare și dezacidificare a altor produse decât vinul
Operaţiunile menţionate în partea D punctul 1 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 trebuie să fie efectuate într-o singură etapă. Cu toate acestea, statele membre pot dispune realizarea unora dintre aceste operaţiuni în mai multe etape în cazul în care această practică asigură o vinificare mai bună a produselor în cauză. În acest caz, limitele specificate în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 se aplică ansamblului operaţiunii respective.
(2) JO L 354, 31.12.2008, p. 7.
Articolul 12
Norme administrative privind îmbogăţirea
(1) Declaraţia prevăzută în partea D punctul 4 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 referitoare la operaţiunile de creștere a tăriei alcoolice este depusă de persoanele fizice sau juridice care efectuează operaţiunile în cauză în termenele și condiţiile de control corespunzătoare stabilite de către autorităţile competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se desfășoară operaţiunea respectivă.
(2) Declaraţia menţionată la alineatul (1) se depune în scris și conţine următoarele informaţii:
(a) numele și adresa declarantului;
(b) locul în care se va realiza operaţiunea;
(c) data și ora la care va începe operaţiunea;
(d) denumirea produsului care va face obiectul operaţiunii;
(e) procedeul utilizat în operaţiune, cu precizarea naturii produsului care va fi utilizat.
(3) Statele membre pot accepta depunerea la autoritatea competentă a unei declaraţii prealabile, valabilă pentru mai multe operaţiuni sau pentru o perioadă determinată. O asemenea declaraţie nu se acceptă decât dacă declarantul ţine un registru în care este înscrisă fiecare operaţiune de îmbogăţire în conformitate cu alineatul (6), precum și informaţiile prevăzute la alineatul (2).
(4) Statele membre stabilesc condiţiile în care declarantul, în cazul în care este împiedicat să iniţieze în timp util, din motive de forţă majoră, operaţiunea indicată în declaraţie, depune la autoritatea competentă o nouă declaraţie care să permită efectuarea controalelor necesare.
(5) Declaraţia prevăzută la alineatul (1) nu este necesară în statele membre în care autorităţile de control competente efectuează un control analitic sistematic al tuturor loturilor de produse care fac obiectul unei vinificaţii.
(6) Înscrierea informaţiilor privind derularea operaţiunilor de creștere a tăriei alcoolice în registrele prevăzute la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 se efectuează imediat după încheierea operaţiunii în cauză.
În situaţia în care declaraţia prealabilă care se referă la mai multe operaţiuni nu include data și ora începutului operaţiunilor, înscrierea în registrele respective se face și înainte de începerea fiecărei operaţiuni.
Articolul 13
Norme administrative privind acidificarea și dezacidificarea
(1) Declaraţia prevăzută în anexa V partea D punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, în ceea ce privește acidificarea și dezacidificarea, este depusă de către operatori cel târziu în a doua zi după desfășurarea primei operaţiuni efectuate în cursul unui an vinicol. Această declaraţie este valabilă pentru ansamblul operaţiunilor din anul vinicol respectiv.
(2) Declaraţia prevăzută la alineatul (1) se depune în scris și include următoarele informaţii:
(a) numele și adresa declarantului;
(b) natura operaţiunii;
(c) locul în care se desfășoară operaţiunea.
(3) Informaţiile privind derularea fiecăreia dintre operaţiunile de acidificare sau de dezacidificare trebuie să fie înscrise în registrele prevăzute la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Articolul 14
Turnarea vinului sau a mustului de struguri peste drojdie, tescovină de struguri sau pulpă de struguri „aszú”/„výber” presată
Turnarea vinului sau mustului de struguri peste drojdie, tescovină de struguri sau pulpă de struguri „aszú”/„výber” presată prevăzută în partea D punctul 2 din anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 se realizează după cum urmează, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare la 1 mai 2004:
(a) „Tokaji fordítás” sau „Tokajský forditáš” se prepară turnând must sau vin pe pulpă de struguri „aszú”/„výber” presată;
(b) „Tokaji máslás” sau „Tokajský mášláš” se prepară turnând must sau vin pe drojdia de „szamorodni”/„samorodné” sau „aszú”/„výber”.
Produsele în cauză trebuie să provină din același an de recoltă.
Articolul 15
Metode comunitare de analiză aplicabile
(1) Metodele de analiză menţionate la articolul 31 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 aplicabile controlului anumitor produse vitivinicole sau al anumitor limite stabilite la nivel comunitar sunt prezentate în anexa IV.
(2) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C lista și descrierea metodelor de analiză menţionate la articolul 31 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 și descrise în Culegerea OIV de metode internaţionale de analiză a vinurilor și musturilor, care se aplică la verificarea limitelor și cerinţelor stabilite în legislaţia comunitară pentru fabricarea produselor vitivinicole.
Articolul 16
Abrogare
Regulamentul (CEE) nr. 2676/90 și Regulamentul (CE) nr. 423/2008 se abrogă.
Trimiterile la regulamentele abrogate și la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se consideră trimiteri la prezentul regulament și se citesc conform tabelului de corespondenţă prezentat în anexa V.
Articolul 17
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 august 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 10 iulie 2009.
Pentru Comisie
Mariann FISCHER BOEL Membru al Comisiei
Apendicele 1
Cerinţe privind beta-glucanaza
- Codul internaţional pentru beta-glucanaze: E.C. 3-2-1-58
- Hidrolaza beta-glucan (responsabilă pentru descompunerea glucanului în Botrytis cinerea)
- Origine: Trichoderma harzianum
- Domeniu de aplicare: descompunerea beta-glucanului prezent în vin, în special în vinurile obţinute din struguri cu mucegai nobil
- Doza maximă: 3 g de preparat enzimatic conţinând 25 % materie organică în suspensie (TOS) pe hectolitru
- Specificaţii privind puritatea chimică și microbiologică:
Pierderi după uscare |
Sub 10 % |
Metale grele |
Sub 30 ppm |
Pb |
Sub 10 ppm |
As |
Sub 3 ppm |
Număr total de bacterii coliforme: |
Absente |
Escherichia coli |
Absent în eșantioanele de 25 g |
Salmonella spp. |
Absent în eșantioanele de 25 g |
Număr total de bacterii aerobe |
Sub 5 × 104celule/g |
Apendicele 2
Acidul L(+) tartric
- Utilizarea acidului tartric pentru dezacidificare, prevăzută în anexa I A punctul 13, este admisă doar pentru următoarele: produse care provin din soiurile de viţă-de-vie din soiurile Elbling și Riesling; și
produse care sunt obţinute din struguri recoltaţi din următoarele regiuni viticole din partea de nord a zonei viticole A:
— Ahr,
— Rheingau,
— Mittelrhein,
— Mosel,
— Nahe,
— Rheinhessen,
— Pfalz,
— Moselle luxembourgeoise.
- Acidul tartric, denumit și acid L(+) tartric, a cărui întrebuinţare este prevăzută la punctele 12 și 13 din prezenta anexă, trebuie să aibă origine agricolă și să fie extras mai ales din produse vitivinicole. De asemenea, acidul L(+) tartric trebuie să respecte criteriile de puritate stabilite prin Directiva 2008/84/CE.
Apendicele 3
Rășina de pin de Alep
- Utilizarea rășinii de pin de Alep, prevăzută în anexa I A punctul 14, este admisă doar pentru obţinerea vinului de tip „retsina”. Această practică oenologică poate fi aplicată doar:
(a) pe teritoriul geografic al Greciei;
(b) utilizând must de struguri din soiuri de struguri, regiuni de producţie și regiuni vitivinicole specificate în dispoziţiile în vigoare în Grecia la 31 decembrie 1980;
(c) prin adăugarea unei cantităţi maxime de rășină de 1 000 de grame pe hectolitru de produs introdus pe piaţă, înainte de fermentare sau, dacă tăria alcoolică dobândită în volume nu depășește o treime din tăria alcoolică totală în volume, pe durata fermentării.
- În cazul în care Grecia intenţionează să modifice dispoziţiile menţionate la punctul 1 litera (b), aceasta informează în prealabil Comisia în acest sens. În cazul în care Comisia nu dă un răspuns acestei notificări în termen de două luni, Grecia poate pune în aplicare modificările respective.
Apendicele 4
Rășini schimbătoare de ioni
Rășinile schimbătoare de ioni care se pot utiliza în conformitate cu dispoziţiile punctului 20 din anexa I A sunt copolimeri de stiren sau divinilbenzen care conţin grupe de acid sulfonic sau amoniu. Aceste rășini trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1) s,i de dispoziţiile comunitare s,i naţionale adoptate în vederea punerii în aplicare a regulamentului respectiv. În plus, la testarea cu metoda de analiză prezentată la punctul 2, rășinile schimbătoare de ioni trebuie să piardă, în oricare dintre solvenţii enumeraţi, maximum 1 mg/l de materie organică. Rășinile trebuie regenerate prin utilizarea de substanţe permise la fabricarea produselor alimentare.
Rășinile se utilizează numai sub supravegherea unui oenolog sau tehnician și doar în instalaţii aprobate de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia sunt utilizate. Autorităţile respective stabilesc obligaţiile și responsabilităţile care revin oenologilor și tehnicienilor autorizaţi.
Metoda de analiză pentru determinarea pierderilor de materie organică ale rășinilor schimbătoare de ioni:
- OBIECTUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Determinarea pierderilor de materie organică a rășinilor schimbătoare de ioni
- DEFINIŢIE
Pierderi de materie organică prezentă în rășinile schimbătoare de ioni. Pierderile de materie organică sunt determinate cu ajutorul metodei indicate.
- PRINCIPIU
Solvenţii de extracţie sunt trecuţi prin rășini preparate și greutatea materiei organice extrase este determinată prin gravimetrie.
- REACTIVI
Toţi reactivii trebuie să aibă o calitate analitică.
Solvenţi de extracţie.
4.1. Apă distilată sau apă deionizată sau cu o puritate echivalentă.
4.2. Etanol 15 % v/v. Se prepară prin amestecarea a 15 părţi etanol absolut cu 85 părţi de apă (punctul 4.1).
4.3. Acid acetic 5 % m/m. Se prepară prin amestecarea a 5 părţi de acid acetic glacial cu 95 de părţi de apă (punctul 4.1).
- APARATURA
5.1. Coloane de cromatografie cu transfer de ioni.
5.2. Cilindri gradaţi cu capacitatea de 2 l.
5.3. Capsule plate de evaporare rezistente la o temperatură de 850 °C într-un cuptor închis.
5.4. Cuptor pentru uscare, controlat cu termostat, reglat la o temperatură de 105 ± 2 °C.
5.5. Cuptor închis, controlat cu termostat, reglat la o temperatură de 850 ± 25 °C.
5.6. Balanţă de analiză cu precizia de 0,1 miligrame.
5.7. Evaporator, placă fierbinte sau evaporator cu infraroșu.
(1) JO L 338, 13.11.2004, p. 4.
- METODA DE LUCRU
6.1. La fiecare dintre cele trei coloane (punctul 5.1) de cromatografie cu transfer de ioni se adaugă 50 ml de rășină schimbătoare de ioni care urmează să fie testată, spălată și tratată în conformitate cu instrucţiunile producătorului pentru prepararea rășinilor în vederea folosirii lor în sectorul alimentar.
6.2. În cazul rășinilor anionice, cei trei solvenţi de extracţie (punctele 4.1, 4.2 și 4.3) se trec separat prin coloanele preparate (punctul 6.1) cu un debit de 350-450 ml/h. De fiecare dată primul litru de eluat se aruncă, iar restul de doi litri se colectează în cilindri gradaţi (punctul 5.2). În cazul rășinilor cationice, prin coloanele pregătite în acest scop se trec numai cei doi solvenţi indicaţi la punctele 4.1 și 4.2.
6.3. Cele trei eluate se evaporă pe o placă fierbinte sau cu ajutorul unui evaporator cu infraroșu (punctul 5.7) în capsule plate de evaporare (punctul 5.3) care au fost curăţate și cântărite în prealabil (m0). Capsulele respective se pun într-un cuptor (punctul 5.4) și se usucă la o greutate constantă (m1).
6.4. După înregistrarea greutăţii constante (punctul 6.3) a capsulelor astfel uscate, capsulele plate de evaporare se plasează într-un cuptor închis (punctul 5.5) și se transformă în cenușă la o greutate constantă (m2).
6.5. Se calculează materia organică extrasă (punctul 7.1). Dacă rezultatul este mai mare de 1 mg/l se impune efectuarea unui test martor asupra reactivilor și se recalculează greutatea materiei organice extrase.
Testul martor se realizează prin repetarea operaţiunilor menţionate la punctele 6.3 și 6.4, utilizându-se doi litri de solvent de extracţie pentru a obţine greutatea m3 și greutatea m4 corespunzătoare punctelor 6.3, respectiv 6.4.
- EXPRIMAREA REZULTATELOR
7.1. Formula și calcularea rezultatelor
Cantitatea de materie organică extrasă din rășinile schimbătoare de ioni, în mg/l, se obţine cu ajutorul formulei:
500 (m1 – m2)
unde m1 și m2 sunt exprimate în grame.
Greutatea corectată a materiei organice extrase din rășinile schimbătoare de ioni, în mg/l, se calculează cu ajutorul formulei:
500 (m1 – m2 – m3 + m4)
unde m1, m2, m3 și m4 sunt exprimate în grame.
7.2. Diferenţa dintre rezultatele celor două analize paralele efectuate pe același eșantion nu trebuie să fie mai mare de 0,2 miligrame per litru.
Apendicele 5
Ferocianura de potasiu
Fitatul de calciu
Acidul D-L tartric
Utilizarea ferocianurei de potasiu, a fitatului de calciu, prevăzute la punctul 26 din anexa I A, sau a acidului D-L tartric, prevăzută la punctul 29 din anexa I A, este permisă doar sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician autorizat de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia are loc procesul de tratare a vinurilor, iar responsabilităţile care le revin acestora sunt stabilite, dacă este cazul, de către statul membru în cauză.
După tratarea cu ferocianură de potasiu sau cu fitat de calciu, vinul trebuie să conţină urme de fier.
Dispoziţiile privind controlul utilizării produselor menţionate la primul paragraf sunt cele adoptate de statele membre.
Apendicele 6
Cerinţe privind dicarbonatul de dimetil
DOMENIU DE APLICARE
Dicarbonatul de dimetil poate fi adăugat în vin cu următorul scop: asigurarea stabilizării microbiologice a vinului îmbuteliat cu conţinut de zahăr fermentescibil.
CERINŢE
— adaosul trebuie efectuat numai cu puţin timp înainte de îmbuteliere, care este definită ca fiind ambalarea produsului în cauză în vederea comercializării în recipiente având capacitatea maximă de 60 de litri,
— tratamentul se poate aplica numai vinurilor cu un conţinut minim de zaharuri de 5 g/l,
— produsul utilizat trebuie să respecte criteriile de puritate stabilite de Directiva 2008/84/CE,
— acest tratament trebuie să facă obiectul unei înscrieri în registrul menţionat la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Apendicele 7
Cerinţe privind tratamentul prin electrodializă
Acest tratament are ca scop obţinerea stabilităţii tartrice a vinului în ceea ce privește bitartratul de potasiu și tartratul de calciu (și alte săruri de calciu), prin extragerea ionilor suprasaturaţi din vin sub acţiunea unui câmp electric și folosind membrane permeabile fie pentru anioni, fie pentru cationi.
- CERINŢE PRIVIND MEMBRANELE
1.1. Membranele sunt dispuse alternativ, într-un sistem de tip „filtru-presă” sau în orice alt sistem adecvat care să poată delimita compartimentele de tratament (vin) și de concentraţie (apă uzată).
1.2. Membranele permeabile pentru cationi trebuie să fie proiectate numai pentru extragerea cationilor, în special K+, Ca++.
1.3. Membranele permeabile pentru anioni trebuie să fie proiectate numai pentru extragerea anionilor, în special pentru anionii tartraţi.
1.4. Membranele nu trebuie să modifice foarte mult compoziţia fizico-chimică și caracteristicile senzoriale ale vinului. Ele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
— trebuie să fie fabricate în conformitate cu practicile de fabricaţie permise, din substanţe aprobate pentru fabricarea de materiale plastice destinate folosirii în sectorul alimentar, după cum sunt enumerate în anexa II la Directiva 2002/72/CE a Comisiei ( 1),
— utilizatorul echipamentului de electrodializă trebuie să demonstreze că membranele folosite îndeplinesc cerinţele menţionate anterior și că înlocuirea echipamentului a fost efectuată de către persoane calificate,
— membranele nu trebuie să elibereze nicio substanţă în cantităţi care pot fi dăunătoare sănătăţii omului sau care pot afecta gustul sau mirosul produselor alimentare și trebuie să respecte criteriile prevăzute de Directiva 2002/72/CE,
— utilizarea membranelor nu trebuie să determine interacţiuni între componentele lor și cele ale vinului, care fac posibilă formarea unor noi componente în produsul tratat, componente care pot fi toxice.
Stabilitatea membranelor noi folosite în electrodializă se determină cu ajutorul unui simulator care reproduce compoziţia fizico-chimică a vinului, în vederea identificării unei posibile migraţii a unor substanţe din membrane.
Se recomandă următoarea metodă experimentală:
Simulatorul este o soluţie hidro-alcoolică tamponată, având pH-ul și conductivitatea vinului. Compoziţia soluţiei este următoarea:
— etanol absolut 11 l,
— bitartratul de potasiu: 380 g,
— clorură de potasiu: 60 g,
— acid sulfuric concentrat: 5 ml,
— apă distilată: completare până la 100 l.
Soluţia respectivă este utilizată pentru teste de migrare în circuit închis pe un strat de electrodializă sub tensiune (1 volt/celulă), folosindu-se membrane anionice și cationice de 50 l/m2, până la o demineralizare de 50 %. Circuitul efluent este iniţiat de o soluţie de clorură de potasiu de 5 g/l. Substanţele migratoare sunt testate atât în simulator, cât și în efluent.
(1) JO L 220, 15.8.2002, p. 18.
Se vor determina moleculele organice care intră în compoziţia membranei și care au tendinţa de a migra în soluţia tratată. Într-un laborator agreat se va efectua o determinare specifică pentru fiecare dintre componentele respective. Conţinutul total de compuși determinaţi în simulator trebuie să fie mai mic de 50 g/l.
Regulile generale privind controalele materialelor care vin în contact de alimentele trebuie să se aplice și membranelor respective.
2. CERINŢE PRIVIND UTILIZAREA MEMBRANELOR
Perechea de membrane utilizate în tratamentele de stabilizare tartrică a vinului prin electrodializă se realizează astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiţii:
— reducerea pH-ului vinului nu poate depăși valoarea de 0,3 unităţi de pH,
— diminuarea acidităţii volatile trebuie să fie mai mică de 0,12 g/l (2 miliechivalenţi exprimaţi ca acid acetic),
— tratamentul prin electrodializă nu afectează compușii non-ionici ai vinului, în special polifenolii și polizaharidele,
— difuzia de molecule mici, cum ar fi etanolul, este redusă și nu determină o reducere a tăriei alcoolice a vinului mai mare de 0,1 % vol.,
— membranele trebuie să fie păstrate și curăţate utilizându-se metode agreate și substanţe autorizate pentru prepararea produselor alimentare,
— membranele sunt marcate astfel încât să se poată verifica alternarea lor în stratul de electrodializă,
— echipamentul folosit trebuie să fie prevăzut cu un mecanism de comandă și control care ţine cont de instabilitatea fiecărui vin în parte, astfel încât să poată elimina numai bitartratul de potasiu și sărurile de calciu aflate în suprasaturaţie,
— tratamentul se efectuează sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat.
Acest tratament trebuie înscris în registrul menţionat la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Apendicele 8 Cerinţe privind ureaza
- Codul internaţional pentru urează: EC 3-5-1-5, nr. CAS: 9002-13-5.
- Activitate: ureaza (activă în mediu acid), descompunerea ureei în amoniac și dioxid de carbon. Activitatea declarată este de minimum 5 unităţi/mg, 1 unitate fiind definită drept cantitatea de enzimă care produce un μmol de amoniac pe minut la temperatura de 37 °C din uree 5 g/l la un pH de 4.
- Origine: Lactobacillus fermentum.
- Domeniu de aplicare: descompunerea ureei prezente în vinurile destinate unei maturări prelungite, în cazul în care concentraţia iniţială de uree a vinului respectiv este mai mare de 1 mg/l.
- Doza de utilizare maximă: 75 mg de preparat enzimatic pe litru de vin tratat, fără a depăși 375 unităţi de urează pe litru de vin. După efectuarea tratamentului, întreaga activitate a enzimelor reziduale trebuie eliminată prin filtrarea vinului (dimensiunea porilor este mai mică de 1 μm).
- Specificaţii privind puritatea chimică și microbiologică:
Pierderi după uscare |
Sub 10 % |
Metale grele |
Sub 30 ppm |
Pb |
Sub 10 ppm |
As |
Sub 2 ppm |
Număr total de bacterii coliforme |
Absente |
Salmonella spp. |
Absent în eșantioanele de 25 g |
Număr total de bacterii aerobice |
< 5 × 104celule/g |
Ureaza folosită la tratarea vinului trebuie să fie preparată în condiţii identice cu cele pentru ureaza care a primit avizul Comitetului știinţific pentru alimentaţia umană din 10 decembrie 1998.
Apendicele 9
Cerinţe privind bucăţile de lemn de stejar
OBIECT, ORIGINE ȘI DOMENIU DE APLICARE
Bucăţile de lemn de stejar se utilizează la fabricarea și maturarea vinurilor, inclusiv la fermentarea strugurilor proaspeţi și a musturilor de struguri, precum și pentru a transmite vinului anumiţi constituenţi proveniţi din lemnul de stejar.
Bucăţile de lemn trebuie să provină exclusiv din speciile de Quercus.
Acestea sunt fie lăsate în stare naturală, fie încălzite la o temperatură calificată ca scăzută, medie sau înaltă, însă nu trebuie să fi fost supuse unei combustii, inclusiv la suprafaţă, nu trebuie să fie carbonizate sau friabile la atingere. Nu trebuie să fi fost supuse unor tratamente chimice, enzimatice sau fizice altele decât încălzirea. Nu trebuie să li se adauge niciun produs cu scopul de a le intensifica aroma naturală sau compușii fenolici extractibili.
ETICHETAREA PRODUSULUI UTILIZAT
Eticheta trebuie să indice originea speciei sau speciilor botanice de stejar și intensitatea unei eventuale încălziri, condiţiile de conservare și măsurile de siguranţă.
DIMENSIUNI
Dimensiunile particulelor de lemn trebuie să fie de așa natură încât cel puţin 95 % din greutate să fie reţinute de o sită cu ochiuri de 2 mm (sau 9 ochiuri).
PURITATE
Bucăţile de lemn de stejar nu trebuie să degaje substanţe în concentraţii care ar putea prezenta eventuale riscuri pentru sănătate.
Acest tratament trebuie să facă obiectul unei înscrieri în registrul menţionat la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
Apendicele 10
Cerinţe privind tratamentul de dezalcoolizare parţială a vinului
Acest tratament are ca scop obţinerea unui vin parţial dezalcoolizat, prin eliminarea unei părţi de alcool (etanol) din vin cu ajutorul tehnicilor de separare fizică.
Cerinţe
— Vinurile tratate nu trebuie să prezinte defecte organoleptice și trebuie să fie apte pentru consumul uman direct.
— Eliminarea alcoolului din vin nu se poate efectua dacă una dintre operaţiunile de îmbogăţire prevăzute în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 479/2008 a fost efectuată la unul dintre produsele vitivinicole utilizate la fabricarea vinului în cauză.
— Reducerea tăriei alcoolice dobândite în volume nu poate fi mai mare de 2 %vol., iar tăria alcoolică dobândită în volume a produsului final trebuie să corespundă definiţiei de la punctul 1 al doilea paragraf litera (a) din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
— Aplicarea tratamentului se efectuează sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat.
— Acest tratament trebuie să facă obiectul unei înscrieri în registrul menţionat la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
— Statele membre pot prevedea ca acest tratament să facă obiectul unei declaraţii prezentate autorităţilor competente.
Apendicele 11
Cerinţe privind tratamentul cu copolimeri PVI/PVP
Acest tratament are ca scop reducerea concentraţiilor excesiv de ridicate de metale și prevenirea defectelor provocate de acestea, precum casarea ferică, prin adăugarea de copolimeri care absorb aceste metale.
Cerinţe
— Copolimerii adăugaţi în vin trebuie să fie eliminaţi prin filtrare în cel mult două zile de la efectuarea acestei operaţiuni, ţinând cont de principiul de precauţie.
— În cazul mustului, copolimerii trebuie să fie adăugaţi cel mai devreme cu două zile înaintea filtrării.
— Aplicarea tratamentului se va efectua sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat.
— Copolimerii absorbanţi utilizaţi trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de Codexul oenologic internaţional publicat de OIV, în special în ceea ce privește limitele maxime prevăzute pentru conţinutul în monomeri (1).
(1) Tratamentul cu copolimeri PVI/PVP nu poate fi utilizat decât după stabilirea și publicarea în Codexul oenologic internaţional al OIV a specificaţiilor privind puritatea și identitatea copolimerilor autorizaţi.
Apendicele 12
Cerinţe privind tratamentul cu schimbători de cationi pentru asigurarea stabilizării tartrice a vinului
Acest tratament vizează obţinerea stabilităţii tartrice a vinului în ceea ce privește bitartratul de potasiu și tartratul de calciu (precum și alte săruri de calciu).
Cerinţe
- Tratamentul trebuie să se limiteze la eliminarea cationilor în exces.
— Vinul se tratează în prealabil prin răcire.
— Numai fracţiunea minimă din vin necesară pentru obţinerea stabilităţii va fi tratată cu schimbători de cationi.
- Tratamentul se va efectua pe rășini schimbătoare de cationi regenerate în ciclu acid.
- Toate operaţiunile se vor efectua sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat. Tratamentul trebuie să facă obiectul unei înscrieri în registrul menţionat la articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008.
- Rășinile cationice trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) s,i dispoziţiilor comunitare și naţionale adoptate pentru aplicarea acestuia și trebuie să corespundă cerinţelor de ordin analitic care figurează în apendicele 4 din prezentul regulament. Utilizarea lor nu trebuie să producă modificări excesive ale compoziţiei fizico-chimice și ale caracteristicilor senzoriale ale vinului și trebuie să respecte limitele stabilite la punctul 3 din monografia „Rășini schimbătoare de cationi” din Codexul oenologic internaţional publicat de OIV.
(1) JO L 338, 13.11.2004, p. 4.
ANEXA I B
LIMITELE CONŢINUTULUI DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURI
A. CONŢINUTUL DE ANHIDRIDĂ SULFUROASĂ ÎN VINURI
- Conţinutul total de anhidridă sulfuroasă al vinurilor, în afara vinurilor spumante și licoroase, nu poate depăși, în momentul consumului uman direct:
(a) 150 mg/l pentru vinurile roșii;
(b) 200 mg/l pentru vinurile albe și roze.
- Prin derogare de la punctul 1 literele (a) și (b), limita maximă a conţinutului de anhidridă sulfuroasă, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5 g/l, se ridică la:
(a) 200 mg/l pentru vinurile roșii și (b) 250 mg/l pentru vinurile albe și roze;
(c) 300 mg/l pentru:
— vinurile care au dreptul la menţiunea „Spätlese”, conform dispoziţiilor comunitare;
— vinurile albe care au dreptul la următoarele denumiri de origine protejată: Bordeaux supérieur, Graves de Vayres, Côtes de Bordeaux-Saint-Macaire, Premières Côtes de Bordeaux, Côtes de Bergerac, Haut Montravel, Côtes de Montravel, Gaillac, Rosette și Savennières;
— vinurile albe care au dreptul la denumirile de origine protejată Allela, Navarra, Penedès, Tarragona și Valencia, precum și vinurile care au dreptul la o denumire de origine protejată originare din Comunidad Autónoma del Pais Vasco și denumite „vendimia tardia”;
— vinurile dulci care au dreptul la denumirea de origine protejată „Binissalem-Mallorca”;
— vinurile originare din Regatul Unit produse în conformitate cu legislaţia britanică, în cazul în care conţinutul de zaharuri este mai mare de 45g/l;
— vinurile care provin din Ungaria, cu denumirea de origine protejată „Tokaji” și care poartă, conform reglementărilor maghiare, denumirea „Tokaji édes szamorodni” sau „Tokaji szàraz szamorodni”;
— vinurile care au dreptul la denumirile de origine protejată: Loazzolo, Alto Adige și Trentino descrise prin menţiunile sau una din menţiunile: „passito” sau „vendemmia tardiva”;
— vinurile care au dreptul la denumirea de origine protejată: „Colli orientali del Friuli” înso<